El e o mică. Un muscovit, un silicat doldora de crom, până la 5%. Închegat din cristale microscopice, la înghesuială (telurică), în întunericul fierbinte al erelor trecute. Îl cheamă Fuchsit și seamănă cu Verditul. Care e verde. Ca și Fuchsitul. Da, nu v-am spus că are crom? Și nu, nu s-a înverzit de ciudă. N-are motive. E cel mai oxidat cu crom din grupul micelor. Păi, comparați-l cu Maripositul, văr micaceu bun, din California, având doar 1% crom în cromozomi. Prin cartierul său de șisturi micacee mai dă petreceri cu biotitul și dolomitul, pe mese de marmură. Un fandosit, ce să mai!

Cred că nașii au ținut la tradiție pentru l-au botezat după un specialist în varietăți de mică – Johann Nepomuk Fuchs. Dacă e rudă cu tatăl condimentelor?! În globul meu de cristal nu apare nimic. Dar când l-am căutat pe amicul Fuchsit, globul a făcut mișto de mine și mi-a prezentat un mineral de culoarea fucsia. Să mai ai încredere în tehnologia de ultimă generație!

De data asta mineralul meu seamănă cu poza de pe copertă. E verde-venin, cu liniile de clivaj vizibile și sclipitoare, cu fărâmele de mică lucind aurii. E tare frumușel. Bine, e verde, nu are cum să nu-mi placă.

Advertisements