Principesa la cratiță

Doamna Margareta Duda s-a apucat de scris cărți de bucate. Scuze, Altețea Sa Regală Principesa Margareta a României. Publicată de Curtea Veche și lansată la Gaudeamus, ”Cartea regală de bucate” e o adunătură de rețete de la niște rude ale doamnei, de la bunicile dumisale și de la mama soacră. Mamă soacră care face parte din familia dumneaei, un lucru care este firesc pentru dânsa măcar și pentru că posedă, soacra, o admirabilă noblețe sufletească.

Doamna principesă încearcă să integreze astfel România în Europa caselor regale. Adică se știe că pe la curțile europene s-au mai publicat cărți de bucate așa că, de ce nu și pe la noi. Doamna nu a experimentat toate rețetele în bucătărie, nici, aici – la Palat, nici, acolo – la Săvârșin. Nici nu era necesar, câteva elemente de bibliografie au fost incluse pentru a ne prezenta trimițători de rețete. ”Cei care nu agreează genul sau ideea de regalitate nu vor cumpăra cartea” spune dânsa.

Aici m-a nimerit.

Dacă aveți chef de limbaj de lemn regal românesc puteți citi interviul.

Europolis a la Mircea Eliade

Pe 26 noiembrie se lansează coproducția româno-franceză ”Europolis”. Regizorul, Cornel Gheorghiță, declară că filmul are o tematică complexă, ambițioasă, inspirată de proza fantastică a lui Eliade. Și eu care credeam că ambițios ar putea fi demersul de realizare a proiectului cel complex. În fine.

E un amalgam ciudat de superstiții românești și șamanism. Pe scurt, este vorba despre un tip, mort în Franța, a cărui ultimă dorință este să fie incinerat și îngropat în cimitirul orașului Sulina, într-un sicriu în formă de măgar. Așa o fi fost dorința – incinerat și îngropat – sau e o eroare de redactare, nu știu.  De ce au ales acest titlu care pe mine mă duce fix la romanul lui Jean Bart și cum au reușit să-l amestece pe Eliade în toată povestea nu știu și nici nu-mi doresc să aflu.

Poate pe voi vă va motiva informația că a primit Menținea Specială a Juriului la Montreal în 2010 – mențiune inventată special pentru el – și un premiu HBO/TIFF 2005.

Și un poem, ca să respirăm un aer ceva mai rarefiat: Charles Bukowski – ”Roll the dice”

If you’re going to try, go all the
way.
otherwise, don’t even start.

if you’re going to try, go all the
way. this could mean losing girlfriends,
wives, relatives, jobs and
maybe your mind.

go all the way.
it could mean not eating for 3 or
4 days.
it could mean freezing on a
park bench.
it could mean jail,
it could mean derision,
mockery,
isolation.
isolation is the gift,
all the others are a test of your
endurance, of
how much you really want to
do it.
and you’ll do it
despite rejection and the
worst odds
and it will be better than
anything else
you can imagine.

if you’re going to try,
go all the way.
there is no other feeling like
that.
you will be alone with the
gods
and the nights will flame with
fire.

do it, do it, do it.
do it.

all the way
all the way.
you will ride life straight to
perfect laughter,
it’s the only good fight
there is.

Advertisements