Ieri după amiază s-a lăsat cu socializare.  11 câştigători, din cei 12 ai face@book 2, ne-am întâlnit cu gazdele noastre, LibHumanitas, la Absintheria Sixtina, în jurul meselor rotunde, a pungilor cu daruri şi a sticlelor cu Shiraz Cabernet australian. Pentru că online e bine dar face to face lucrurile capătă alt contur. S-a discutat despre cărţi, despre e-book-uri – un proiect al librăriei online – despre următoarea ediţie face@book, despre cine, cum, de ce a scris recenzii (poate prea pretenţios nume pentru rezultate), despre bloguri, despre noi – posesorii de bloguri, despre ei – librarii noştrii, despre vrute şi nevrute. Cunoştinţe noi, oameni variaţi şi interesanţi.

“Ai avut limbariţă aseară!” mă apostrofează alter-ego-ul meu.

“Vinul, drăguţă! Vinul şi oamenii.” îi răspund zâmbind subţire pentru că da, are dreptate.

“Înţeleg că vinul te-a ajutat să le faci oamenilor capul calendar.” insistă el ştiind că se află pe teren solid.

“Doar câtorva persoane. Am şi recunoscut iar ei au avut amabilitatea să nege” mustăcesc eu, amintindu-mi.

“Oameni politicoşi. Şi rezervaţi” mă săcâie el.

“Hei, nu i-a legat nimeni de scaune. Fiecare a spus la revedere fix când a dorit” mă apăr eu.

“Ai vorbit prea mult!” concluzionează el, sec.

“Ok, ok! Dar am spus lucruri interesante, este?!

“Părerea ta!”

Mama mea, ce stil are să-mi strice cheful….

Advertisements