În “Cuvintelnic fără frontiere” a lui Andrei Cornea am găsit istoria scandaloasă a unor cuvinte care, adoptând o atitudine relaxată în plan moral, au decis să practice concubinajul.

Cică, într-o bună zi, mai multe cuvinte îndrăgostite lulea unul de altul, dar şi cuprinse de o febră hippy au zis: “gata, n-am săturat de părinţi, fraţi şi celelalte rubedenii! Nu mai vrem să ştim de înrudiri semnatice, de etimologii greco-ebreo-latine, destul cu descendenţa din limbi moarte, numai bune de muzeu! Ne-am săturat să fim scuturate, analizate şi clasificate, înseriate după criteriile unor savanţi rupţi de viaţă! Jos cu filologia, lingvistica la reciclare, gramatica la deconstrucţie! Trăiască dreptul la restituirea identitară! Vrem să ne însoţim cu cine ne place şi cu cine ne asemănăm la fason!”

Revolta prinse corp şi mai multe cuvinte – chiar dacă destule refuzară cu demnitate ţeapănă sau prudenţă înţepată – aruncară în josul paginii cătuşele gramaticii şi cele ale lingvisticii. Ele îşi luară lumina tiparului în cap, fugiră din sânul familiilor lor, nu mai ţinură seama de paradigme, afixe, etimologie şi, în ignorarea preceptelor semanticii, începură, perechi-perechi, să se desfete într-un “concuvintaj” paradisiac – adică concubinaj de cuvinte – bazat pe ceea ce ele numiră “amorul asocierii postmoderne”.

El era cu pliscul în cer – un cocoş; ea cu bărbia în pământ – o cocoaşă.

El era băţos – un par; ea mălăiaţă – o pară.

El o ardea cu privirea – un foc; ea era oacheşă cu mustăţi – o focă.

El da ameţeli – un vin; ea da insomnii – o vină.

El lăsă la magazie – un port; ea da din clanţă – o poartă.

El era la ospăţ – un tort; ea la găleată – o toartă.

El la târg – un troc; ea la grajd – o troacă.

El era pe gât – un cap; ea pe umeri – o capă.

El norocos – un loz; ea nu-l merita – o loază.

El era de pus în buzunar – un pol; ea de pus în cap – o poală.

El cânta ales – un ton; ea făcea mofturi – o toană.

El cu herghelia – un cal; ea cu buchetul – o cală:

El distrugea femei – un viol; ea distrugea urechi – o violă.

El nu se mişca – un pat; ea nu ieşea – o pată.

El urla – un lup; ea-i făcea cu ochiul – o lupă.

El se ducea după actriţe – un rol; ea se ducea învârtindu-se – o rolă.

El ţinea la rece – un ser; ea nr. 1 ţinea de cald – o seră; ea nr. 2 ţinea întuneric – o seară (ser – cuvânt bigam, ce să-i facem!).

El era dulce – un gem; ea era de piatră – o gemă.

El se uita de sus – un cer, ea freca podelele – o ceară.

El te invita înăuntru – un bar; ea te ţinea afară – o bară.

El era primar – un văr; ea era după primăvară – o vară.

El te tăia – un fier; ea te muşca – o fiară.

El era rus alb – un ţar; ea româncă verde – o ţară