Sex, shopping şi un roman – Alain de Botton

Cartea nu este un roman, în sensul ficţional al cuvântului, chiar dacă personajele sunt probabil fictive sau şi mai probabil manechine pe care autorul le aduce în scenă doar pentru a ne prezenta motivaţiile psihologice ale unor atitudini umane. Este o carte de psihologie aplicată iar subiectul este dragostea: banalizată, dezbrăcată de mister şi inefabil. Dar nu dragostea ca sentiment, care rămâne cumva tabu pentru autor – un nucleu dur în tot acest deconstructivism afectiv – ci, situarea umană într-o relaţie amoroasă. Alice şi Eric se întâlnesc şi, pentru un timp, formează un cuplu. Ca orice relaţie de cuplu, ca orice situaţie de comunicare interumană, relaţia dintre Alice şi Eric este o bătălie continuă pentru satisfacerea unor  nevoi: de siguranţă, de afectivitate, de putere. Sunt două universuri care se ciocnesc, două entităţi complet diferite care prin coliziune nu pot realiza un (nou) întreg. Pe măsură ce actorii implicaţi în relaţie îşi adaptează prin feedback comunicarea, polul de putere se schimbă sfârşind prin demolarea întregului edificiul. Edificiu clădit pe nesiguranţă, pe dorinţe şi proiecţii, pe singurătate şi temeri, ca multe dintre relaţiile umane.

Toate observaţiile autorului, pertinente şi detaliate, nu sunt totuşi lucruri noi pentru nimeni. Sunt, în marea lor majoritate, genul de concluzii pe care le putem trage şi singuri şi adesea o şi facem. Interesantă este meticulozitatea şi empatia demersului. Analiza este secvenţială şi episodică, fiecare etapă a relaţie celor doi este pusă pe masa de disecţie a psihologului şi antropologului, decupată frumos în fâşii fine, pusă la miscroscop şi studiată. Fiind făcută în paralel pe cele două personaje, ea demontează resorturile motivaţionale şi lasă la vedere forţele de atracţie/respingere care ţin în mişcare şi echilibru relaţia.

Autorul împleteşte în discursul său referinţe culturale bogate din domeniul literaturii şi filozofiei. Şi nu o face din dorinţa de a ne impune ca respectabilă interpretarea sa, ci din dorinţa de a ne prezenta persistenţa în timp a preocupării pentru problematica iubirii  şi diversele soluţiile găsite.

Dacă Alice este analizată aproape exhaustiv ceva rămâne deoparte, ascuns privirilor noastre, în ceea ce îl priveşte pe Eric. La o primă apreciere, posibilitatea unei mai bune înţelegeri a psihologiei feminine surprinde, dar impresia mea este că autorul evită conştient analiza anumitor aspecte ale psihologiei masculine. Nu ne putem demonta complet pe noi înşine fără riscuri imense în plan psihologic.

Cartea este de ne-lăsat din mână, de luat (eventual) notiţe, dar mai ales de citit cu mintea larg deschisă. Pe fundalul relaţiei amoroase a unui cuplu, ea ne pune la îndemână puternice instrumente de readecvare, de regândire, de înţelegere a propriilor  relaţii. Mă întreb ce procent din aceste cunoştinţe reuşeşte autorul să aplice, cu succes, în viaţa sa personală.

Sex, shopping şi un roman:

Publicarea “Doamnei Bovary” în serial în 1856 îl îndreptăţeşte pe Gustav Flaubert la titlul de autor al primului roman despre sex şi cumpărături din lume, sau cel puţin al primului roman care să facă legătura între aceste două activităţi atât de explicite şi îngemănate psihologic.

Există o legătură cât se poate de evidentă între atacul moral împotriva cumpărăturilor fără necesitate şi atacul moral împotriva copulaţiei fără reproducere – în ambele cazuri, este cenzurată plăcerea, în special plăcerea feminină, în principal de către bărbaţi cu joben şi bărbi stufoase.

A mai scris despre, D-ra Ralu