Am decis că-mi place fântâna arteziană de la Obor. Baza este cea clasică -castron de beton- dar din mijlocul ei se înalţă fără maniere, fără mofturi estetice, o ţeavă care în capăt are o bilă din care emerg, radial, alte ţevi cu duze la capete . Horror, nu-i aşa? Chiar aşa arată fântâna oprită. O instalaţie urâtă şi inutilă. Dar arteziana în funcţiune este chiar spectaculoasă. Ghemul acela de ţevi prin care tâşneşte apa pulverizată de duze pare o uriaşă floare de păpădie, în plenul dezvoltării sale, când fiecare sămânţă are propria-i paraşută, o floare de apă căreia vântul îi strică sfericitatea târând, fără chef,  trene ceţoase.

Mi-am dorit să cobor din tramvai, să fiu acolo, în pulberea de apă răsucită de vânt.

Advertisements