Dezbaterea despre blogging şi presă de marţi seară, organizată de Horea Mihai Bădău (Asociaţia Consumatorilor de Media), a fost de fapt doar anunţarea iminentei lansări a blogului domnului Cristoiu.

Lucrurile au decurs cam aşa:

  • Domnul Cristoiu îşi face blog. Ne anunţă cu îndreptăţită mândrie acest lucru, este primul jurnalist din generaţia dumisale care are acest curaj. Restul confraţilor nu au încredere în noile tehnologii de comunicaţie.
  • Conform anunţului mă aşteptam să vină să ne spună „ieri am scris hello world, iată adresa mea” Dânsul ne-a spun „mâine mă întâlnesc (cu cine, nu ştim) şi dau drumul la blog. Voi, cei din sală care aveţi bloguri, daţi-mi adresele voastre să vă citesc”
  • Apoi ne-a povesti relaţia sa cu mogulii, şi cum ajung la talkshow-uri tot felul de persoane care dezbat probleme pentru care nu au calificarea necesară. Jurnaliştii nu-şi fac temele, mogulii nu-i lasă să invite pe cine doresc sau persoana în cauză nu vine pentru că nu este lăsată să vorbească, etc. Ne-a mai spus cum a ridicat el ratingul Realităţii de la 0,2 la 0,7 cu ocazia celui de-al doilea război din Golf.
  • Ne-a împărtăşit opinia sa despre viitorul presei: acesta este e-readerul pe care domnia sa îl cară după el mereu şi pe care îşi citeşte publicaţii străine la care este abonat. „Am fost întrebat -cum, dar foşnetul hârtiei- ce foşnet, am aici 3.000 de cărţi pe care le iau cu mine oriune. El sunt un cititor pasionat, am una dintre cele mai mari şi valoroase biblioteci particulare” spunea în timp ce flutura e-readerul
  • Blogul va fi unul de tip jurnal intim, ca structură, nu ca şi conţinut. Un fel de jurnal fluviu. „Dacă voi scrie 5-10 rânduri despre ce am văzut sau auzit şi voi reveni mai târziu cu detalii, cred că ar fi interesant!” Dar informaţii grele nu ca pe blogul altora.
  • Domnul Cristoiu crede că e greu să scrii bine la calculator: „cred că scriind pe hârtie ideile se leagă altfel. Eu scriu doar de mână, lucrez cu aceeaşi dactilografă, singura din Bucureşti care îmi înţelege scrisul, îi trimit materiale în pdf”
  • Întrebat dacă citeşte bloguri „Citeam blogul Roxanei Iordache, seara înainte de culcare, pentru pasiunea cu care îl înjură pe Băsescu. Ultimul post se numea – Boc se cacă pe el (de frică) – în ultimele zile nu a mai scris nimic. Intru în fiecare zi şi Boc face aceeaşi operaţie. Nu sunt aduse la zi, blogurile astea. Mai citesc blogul lui Tiberiu Lovin, aici de faţă, care e mai mult site decât blog”
  • Domnul Lovin dezvăluie faptul că scoate 2.000 euro din blog, provocând invidia reţinută a domnului Cristoiu, care ne spune că primea 1.000 euro la publicaţia X pentru editoriale zilnice de câte 4 pagini, editorialul fiind un gen extrem de dificil.
  • Apoi se joacă un pic de teatru: „Domnule Cristoiu, cum aţi suportat să staţi în emisiuni cu oameni care băteau câmpii non-stop” întreabă Lovin. „Vrei o ştire! spune Cristoiu. Scena se repetă cu alte întrebări. Domnul Cristoiu s-a ţinut tare, nu a cedat persuasiunii iar Lovin n-a făcut rost de nici o ştire.

Citatele sunt toate din memorie.

Am fost prezenţi 15-20 inşi. Mă aşteptam să existe şi o dezbatere despre blogging şi presă, poate pentru că asta era tema întâlnirii, dar n-a fost să fie. L-am auzit pe domnul Cristoiu făcând pe modestul şi banalul, ceea ce nu mi l-a făcut mai simpatic, l-am cunoscut pe domnul Lovin, am ascultat două întrebări din public, am băut un Cappy de portocale şi-am plecat acasă. Şi nici nu i-am lăsat domnului Cristoiu adresa mea de blog, pentru că n-am vrut.

Advertisements