Duminică seară, Olandezul zburător s-a dovedit a fi o experienţă diferită de Aida şi Nabucco. Dacă temele verdiene sunt patriotice, cu inevitabilul amor care pune sare (pe rănile deschise) şi piper acţiunii, Wagner mută reflectorul pe destinul uman. Nu cel determinat de stele şi zei, ci cel creeat şi asumat.

Evenimentele – puţine, drama este interiorizată intens – se desfăşoară în spaţiul cultural al marinarilor, al celor care obţin venituri/comori din periplurile lor pe mările şi oceanele lumii. E o lume închisă, perspectivele sunt largi ca marea şi închise ca şi golfuleţele în care navele stau la ancoră.

Este vremea la care legendele cunoscute nu mai trezesc ecouri, doar amintiri şi vise despre Zburători. Este povestea omului care, în dorinţa de a depăşi barierele, de a nu se da bătut, a stârnit interesul divinităţii (al celei negative din păcate). Blestemat să nu-şi găsească liniştea decât prin dăruirea totală, necondiţionată, până la moarte, a unei femei, rătăceşte prin lume şi lumi căutând şi ratând, periodic, mântuirea. Mulţi ani, multe nefericite încercări, averi acumulate între timp. Şi, undeva în Norvegia, o fată îl visează şi-l aşteaptă. Pe el, pe Zburător.

Inocentă, se lasă iubită, dorită, curtată de altul. Un “gălbejit”, un vânător. Care-i va pune la picioare vânat, nu giuvaieruri, spune maliţioasă gura satului. Dar iată că mântuirea, sortită a fi obţinută prin credinţa unei femei, e pe cale să se împlinească. Olandezul îl cunoaşte pe tatăl fetei şi, fără prea multe preliminarii, îi oferă un cufăr cu bijuterii pentru o găzduire şi toată inestimabila avere pentru mâna fiicei sale. Oferta, incredibil de generoasă, este bine primită.

Întâlnirea celor doi se desfăşoară într-o stupoare totală – ea necrezându-şi ochilor, el necrezându-şi norocul. Destinul o poartă pe Senta spre propria distrugere, ştie că astfel Olandezul va fi, în sfârşit, liber. Ea îşi găseşte liniştea în valuri, el i se va alătura dincolo.

Subzistă întrebarea: sufletul, pus la bătaie pentru avere şi orgoliu, poate fi răscumpărat de iubire? Wagner crede că da, eu mă întreb de ce trebui să se ajungă aici…..

Interpretare de nota 10, mulţi participanţi, decorul minimalist dar interesant, corul bun, muzica sobră, acţiune puţină. Mi-a plăcut, dar altfel.

Advertisements