Printre blogurile pe care le vizitez zilnic se află şi Blogul de cărţi al Adinei. In meniu de sâmbătă avem întotdeauna o poezie faină. Criteriul după care sunt selectate aceste poeme este un mister pentru mine, este o colecţie eclectică dar mereu nouă şi surprinzătoare. O suspectez că se amuză copios căutându-le. Mi-am făcut un obicei de a comenta aceste poeme, după citiri şi recitiri atente. Iată însă că de vreo 2-3 săptămâna nu am mai găsit ce să spun.
Ultimul poezie a fost Zdeanţă. Ce aş putea spune despre ea, ce să comentez? E chiar jenant!
Atunci să îi construim un alter ego eroului ciufulit, cu reverenţele de rigoare maestrului Arghezi. Versificarea mea se doreşte a fi un omagiu. Unul amuzant, sper.

Flocosu’

Flocosu-i un căţel cuminte
Eu vă spun de mai-nainte
Şi-i obişnuit să fie
Şeful în gospodărie
Să vegheze zi şi noapte
Ordinea în tot şi-n toate.
E drept că-i cam smotocit
Şi lăţos şi încâlcit
Dar e logic şi firesc
Pentr-un câine ciobănesc.
Care doarme-n praf şi tină
Pe oriunde prin grădină.
Purici-s pe el grămadă
Şi scaieţi-i poartă-n coadă.
Dar e tandru şi blajin,
Mâţele n-au nici un chin
Vin şi-i fură din castron
Iar el, ca un mare domn
Doar le mârâie uşor
Aproape aprobator.
Şi cu toate astea are
Un nărav rău din născare
De când este pe la noi
A prins gust de ouă moi.
Şi pândeşte raţele
Care ouă, proastele
Prin trestii şi ierburi ‘nalte
Unde apa nu-i departe.
Iar Flocosu’ a-nvăţat
Şi nu cred c-a fost un fleac
Glasul lor cel măcănit
Şi s-a pus pe iscodit.
Şi acum îl vezi atent
Cum se uită insistent
După raţa legănată
Care pleacă din ogradă.
Dup-un timp apare iar
Furişat ca un golan
Şi cu botul mozolit
De gălbenuş năclăit.
Şi vă zic că încercăm
De nărav să-l dezvăţăm.
Dar metoda de mai sus
E greu în practică de pus.
Căci prin bălţi şi păpurişuri
Prin tufe şi desişuri
Să găsim cuibul în care
Raţa proaspăt clocitoare
S-a gândit să facă ouă
Şi să înlocuim vreo două
Cu unele chiar fierbinţi
Pe Flocos să-l scot din minţi.
E SF, aşa îmi pare
Cu tot regretul din dotare.

Advertisements