Joi seară înClub Other Side, s-a întâmplat ediţia cu numărul 130 a Poeticilor Cotidianului.


Other Club este un bar amenajat într-un subsol de peBrezoianu, frate bun cu Expirat, de care îl desparte doar o uşă de sticlă. Înspatele unei impresionante uşi metalice o scară coboară în beznă, la capătul eigăseşti barul aflat în semiobscuritate, de fapt în cvasi-întuneric. Lumea seadună încet, 20 de persoane cu totul din care 15 se cunoşteau între ele, sesalută şi se separă rapid în grupuleţe. Ca nou venită am parte de multe privirilungi, evaluatoare şi saluturi scurte. Rătăciţi, ca şi mine, sunt trei tineri,doi băieţi şi o fată, care părăsesc destul de repede incinta. Se lipesc douămăsuţe, se aşează două scaune în spatele lor, se aprinde un reflector  şi gata, actorii sunt pe scenă, sala e înumbră, spectacolul poate să înceapă.

Gelu Diaconu,invitatul serii şi al lui Răzvan Ţupa, iniţiatorul şi moderatorul serilordesfăşurate sub acest nume, este un tip relaxat şi vorbăreţ. Autoral unui volum de versuri, Antipoeme (Ed.Vinea) şi al unui roman, Fabian (Ed.Marineasa), Gelu ne-a povestit avatarurile vieţii sale de poet. 

Scrie primelepoezii în armată la Canal prin anii ’80,graţie unui post mai soft de furier. Prinde Revoluţia ca electrician laInformaţia, mândra publicaţie socialistă. Este martor la publicarea şidistribuirea, prin aruncarea pe geam şi împărţirea la colţul străzii trecătorilor,a primului număr din Libertatea. Ne spune, ca pe un of personal, că astăzi acelprim număr se vinde cu 150 lei, iar el nu mai are decât unul pe acasă. Dacă arfi oprit el mai multe….Lucrează apoi la CrisTim, tot electrician, apoi pe laCora, şi tot aşa. 

O căutare simplă pe Google a cuvântului poezie îl duce directla site-ul poezia.ro. Îşi face cont, în sală râsete – aşa au început toţi,postează poezii, primeşte comentarii negative, dar nu se descurajează.Poemul  numit “Cărtărescu pe bonuri”stârneşte polemici şi îl scoate brusc din anonimat. Termină Fabian, început în chiar zorii noii ere,îi este publicat. Are ambiţia personală să scoată şi o carte de poezie,decimează caietele cu versuri şi îşi vede apărut volumul  Antipoeme. 

 Iscodit  de Claudiu Komartin mărturiseştecă titlul este gestul său de reverenţă în faţa unui comentatorilor care i-au reproşatlipsa de poetică. Actualmente este redactor la Ring, scrie despre Bucureşti -oraş care îi bântuie visele, dorurile şi poemele –  şi are un alt roman predat la Ed. CarteaRomânească a cărui apariţie este mai mult decât incertă. Declară că Antipoeme este primul şi ultimul volumde versuri. 

Poezia sa, din care s-a citit cu talent de către Răzvanşi apoi de Sorin Despot, este simplă şi clară. E meditativă şi melancolică,spune poveşti despre Bucureşti, ca despre un oraş care s-a retras din real. Bucureştiilui Gelu Diaconu sunt fotografii în sepia pe care le răsfoişte cu tandreţe. E opoezie onestă, raţionalizată, emotivă dar lipsită de trepidaţie, uneoripatetică.

A citit, după recomandări, poezie nouă şi cred că se simte depăşit. Spune că nu vamai scrie, că înţelege diferenţa de valoare. Pare intimidat de noua poetică, deenergia ei debordantă, de dorinţa ei de a zgâlţîi tradiţii, valori, repere. Nuîmpărtăşeste nici entuziasmul şi optimismul noii generaţii. Întrebat dacă credecă poezia poate schimba societatea s-a declarat sceptic, declaraţie care i-aadus reproşuri. A bătut în retragere, spunând că aşa vede el lucrurile.

Nu ştiu câtă lume vine de obicei la aceste întîlniri, darjoi seară s-a dansat în familie, sau aproape. Eu intenţionez să recidivez.
Advertisements