……..din punctul de vedere al unei mătuşici:

 – întâmpinatul la uşă cu interes sau indiferenţă, funcţie de starea de spirit. Când e cu interes se prezintă obiectul cu care urmează să ne jucăm (de exemplu mingea);

– umblatul în patru labe, în urmărirea domnişoarei, din nou şi din nou până genunchii încep să scârţâie;

– aruncatul cu jucăriile pentru că mătuşica face aport frumos;

– invitaţia fermă cu palma bătută de podea (stai aici să ne jucăm!);

– umblatul în patru labe pe sub mese şi scaune ca să determini domnişoara incitată să iasă de unde s-a ascuns (amuzant, repetăm!);

– indicaţia precisă cu arătătorul: ăă, ăă. Mătuşica ia obiectele din zonă la rând, domnişoara scutură din cap, la fiecare şi spune: neap!

– rutina de a verifica dacă mătuşica a achiziţionat vreo tinichea nouă;

– primul săniuş din viaţa domnişoarei: părinţii şi mătuşica sunt invitaţi pe rând să însoţească prinţesa în josul pantei;

– când domnişoara oboseşte îţi spune: pa, pa!! (mai du-te şi tu, că e ora de baie şi mie mi-e somn);

– plăcerea de a i se povesti cărţile cu ilustraţii, penibilul situaţie când ea aşteaptă şi tu nu ştii ce să mai spui (repeţi, improvizezi, etc)

– lucrurile pe care vrea să le faci şi pentru că nu vorbeşte nu pricepi şi ea repetă şi tu tot nu pricepi şi sfârşeşti prin a te simţi ca un idiot….

– curiozitatea nestăvilită, ambiţia de a face lucruri singură, enervări adorabile când se dă cu capul de toate cele (mimând evident..)

Advertisements