De pe refugiu unei staţii RATB ne privesc cinci personaje. Iliescu, Vanghelie şi Hrebenciuc sunt extrem de veseli (or avea motive, ştiu şi eu!), Năstase – are o mină (pre)ocupată, pare că numără ceva (bani, casele, ouă…). iar între ei, puţin mai în faţă, se află, poziţionat strategic, candidatului PSD la preşedenţie.
Iliescu ţine o mână protectoare pe umărul lui Mircea Geoană şi pare să fi primit recent o veste extrem de bună, în stânga mustăceşte Hrebenciuc iar de undeva din spate Vanghelie zămbeşte şăgalnic privitorilor.

Doar Candidatul este serios, detaşat de veselia din jur şi profund pătruns de înalta sa misiune. Pentru că el are menirea de a face să se întâmple dorinţa/declaraţia din slogan. „Împreună învingem” A, şi doar nu sunteţi atât de naivi încât să vă imaginaţi că în acest termen suntem incluşi şi noi, privitorii. Fără iluzii, vă rog frumos, împreună înseamnă cei 5domni – cu acoliţii de rigoare.

Mie, sincer, scena îmi sugerează o distracţie de pub între băieţi, din acelea penibile cu cine bea/manâncă cel mai mult/repede. Şi se pare că Mircea a căzut de fraier, probabil că l-a luat gura pe dinainte şi tovarăşii de distracţie au prins imediat ideea. Tabloul îl înfăţişează tocmai când, după cea fost împins în faţă, este încurajat: „Hai că poţi!” Mircea pare un pic descumpănit. Chiar acum se gândeşte în ce s-a băgat, pe de altă parte atâta susţinere din partea amicilor nu a mai cunoscut, aşa că vrea-nu vrea trebuie să intre în horă. Pariurile au fost făcute, zarurile au fost aruncate. Go, Mircea go!

Aş dori să văd afişul de după turul doi, cu Geoana palid şi uşor şocat şi tovarăşii încruntaţi, având ca slogan comentariul lui Iliescu – în calitatea sa de decan de vârstă: „Prostănacule!”

Advertisements