Ţară , cuvânt de origine latină, are pentru români două mari semnificaţii.
Cuvântul ţară, în sens de teritoriu rural, provoacă în orăşeanul obosit de atâtă civilizaţie diverse reacţii:
1. Nostalgică – copilăria la bunici, locul unde libertatea esra deplină şi spaţiile largi. Locul unde erau animale şi pomi fructiferi, unde gârla spăla praful uliţei, unde laptele avea gust de smântână, unde erau nenumăraţi tovarăşi de joacă şi nenumărate năzbâtii de pus la cale. Cei care nu au avut bunici la ţară – situaţie în care mă aflu şi eu – s-au hrănit cu idilicele imagini ale satului românesc descris de Coşbuc, Creangă, Sadoveanu.
2. Superior-peiorativă – terra incognita dintre oraşe (teritoriu destul de mare având în vedere că 50% din populaţie trăieşte în mediul rural) prin care a trecut cu maşina sau pe care le-a vazut la televizor. Locul unde trăiesc tărani necultivaţi, unde nu sunt străzi ci uliţe, unde nu sunt parcuri ci ogoare şi grădini de zarzavat, unde vacile se plimbă libere pe drum, unde nu există restaurante ci doar birturi, nu exista mall cu multiplex ci doar căminul cultural în paragină şi magazinul din colţ unde se găseşte de toate, sau aproape. La ţară femeile poartă basmale, rochii de diftină, gumari şi cizme de cauciuc iar bărbaţii umblă neraşi cu zilele, miros a băutură şi au mâini aspre şi bătătorite. La ţară toţi membrii familiei stau în una-două camere dar rar vezi casă fără antenă satelit.
3. Educat- europeană – sunt zone de o frumuseţe rară cum n-au mulţi dar nu ai cum să ajungi acolo sau nu sunt condiţii aşa că noi mergem în concediu tot în străinătate, undeva în Turcia la un extra all inclusive. Dar o căsuţă, undeva la munte, ne-am cumpăra şi noi, pentru weekend-uri.

Ţara înseamnă şi aşezările prospere din Ardeal dar şi satele prăpădite din săraca Moldovă – Moldova cea bogată a lui Ştefan se află la fraţii noştrii de peste Prut.Ţara înseamnă şi prosperitatea satele de căpşunari, cu vile care se învârt după soare şi uliţele trasformate în showroom-uri auto cu maşini de 30-50k euro bucata, dar şi mizeria umană greu de conceput a bordeielor cu copii mâncaţi de şobolani.

Şi mai există cuvântul ţară cu sensul lui de patrie, teritoriu geografic pe care locuim. Folosirea lui este însoţită de sentimente patriotice. Iar cineva s-a gândit că ţara ar fi o miză interesantă. De pe un banner întins prin oraş Eduard Manole, candidat la preşedenţie, ne spune. “Vă dau ţara înapoi” OK. Deci, ţara a luat-o cineva. Probabil EI. Politica românească este compusă din EI şi NOI. O Dihotomie pentru că cei doi termeni se conjugă corect “din cauza lor” şi “datorită nouă” Dacă domnul intenţioneză să ne dea ţara înapoi probabil că nu face parte dintre EI, cei care au şterpelit-o. Şi cum EI sunt, ca număr, mai mulţi decât el, mi-e teamă că îi va fi greu. Doar dacă el nu e singur ci de fapt se identifică cu NOI. Bulversant dar profund românesc. Pentru că oricum EI şi NOI şi-au amestecat de atâtea ori şi din toate poziţiile componenţa încât sunt practice interschimbabili.

Şi mă întreb dacă este vorba de aceeaşi ţară pe care prin ’90, ca urmare a năvălirii hoardelor furibunde de întreprinzători străini, am păzit-o cu străşnicie. „Noi nu ne vindem ţara!” striga atunci, patriotic desigur, poporul. Iliescu era preşedinte şi Roman premier. Tot atunci fetele de la APACA, cu aceeaşi determinare patriotică, nu doreau nici lei nici valută ci doar pe Petre Roman să-l cunoască – în sensul biblic.
O fi vorba despre aceeaşi ţară pe care au scos-o alţii la produs ca pe cea mai proastă târfă? Sau o fi vorba despre ţara din care pleacă românii care încotro? Mai probabil.
Domnul candidat nu ne spune. El doar a ridicat miza. România bunului simţ, Învingem împreună!, Hai România! Astea sunt mărunţişuri. Am ţară! O vreţi? Dau ieftin!

P.S. Sunt români care au plecat prin ţări mai calde şi si-au luat ţara cu ei. Bucăţica aceea a lor care conta – limba, obiceiurile, mâncarea şi băutura, muzica şi ataşamentul familial. Ne-au lăsat nouă, celorlalţi, politicienii de mucava, murdăria fizică şi morală, diletantismul ridicat la rang de artă, birocraţia, servilismul, corupţia, balcanismul. Ca şi în mitul Pandorei, din cutia libertăţii s-au răspândit toate minunile.Unii au ştiu să trântească capacul la loc şi să ia cu ei, ascunsă bine, firava Speranţă.

Tudor Gheorghe cântă “Acolo este ţara mea, şi neamul meu, cel românesc. Acolo eu să mor aş vrea, acolo vreau eu să trăiesc” Şi-mi place mult.

Advertisements