Vacanţele încep cu un vis. Un vis despre alte meleaguri, alţi oameni, alte arome, altfel de răsărituri şi apusuri, despre altfel de zile, mai tihnite şi mai senine. Şi visul este cât de bogat este imaginaţia omului. Apoi apare dorinţa de a transforma visul în realitate. Şi încep căutările, sortările, planificările şi evaluările.

Vacanţele pot fi foarte scurte – cât un weekend, normale – 6-10 zile sau lungi – o lună, două. Ele sunt limitate de timp şi de bani. Şi uneori de imaginaţie. Orice vacanţă începe şi se sfârşeşte cu o călătorie. Călătorii cu avionul, cu aiuritoarele lor schimbări de fus orar, călătorii epuizante cu maşina personală, călătorii nesfârşite cu trenul sau autocarul.

Vacanţa îşi urmează apoi ritmul prestabilit – activ şi relaxat (pentru cei interesaţi de cultura locală), activ şi rigid programat (pentru cei hotărâţi să bifeze punct cu punct lista de „must see”), activ şi sportiv, lenevos şi contemplativ (pentru rafinaţi), trândav (pentru clienţii resorturilor de 5 stele).

Din păcate din vacanţe ne şi întorcem. Călătoriile de întoarcere sunt nostalgice şi obositoare, îndulcite puţin de anticiparea întoarcerii acasă. Vacanţele au uimitoarea calitate de a se prelungi mult după încheierea lor reală. Ele supravieţuiesc în rememorări spontane de felul „mai ştii cum….”, în povestirile pentru prieteni şi familie, în aduceri aminte. Uneori se iţesc la marginea conştiinţei făcîndu-ne să visăm cu ochii deschişi. Şi cel mai ades se prelungesc în vis, acolo unde au luat naştere.

Advertisements