Când, târziu în cursul vieţii noastre, ne întoarcem privirea în trecut şi privim atent, încercând să fim obiectivi, să ne spunem că regretele sunt inutile şi tardive oricum, constatăm ce multe resentimente avem şi ne dorim, brusc, să dăm timpul înapoi, să facem ce nu am făcut la timpul respectiv, să ne căutăm partenerul potrivit, dacă mult visat nu mai ştim ce înseamnă, să ne dorim o slujbă mai bună o viaţă mai plină…….

Toate aceste dorinţe născute aparent din senin, ne vom surprinde cunoscuţii cu bruscheţea hotărârilor noastre, uneori contradictorii, sau oricum greu de conciliat, ne induc o stare de excitare intensă urmată, scurt, de o depresie adâncă. Vrem să ne reparăm bunătatea de viaţă acum şi aici, vrem să fim supli şi sănătoşi, vrem să fim iubiţi şi susţinuţi moral de cei din jur, vrem să fim stimaţi, vrem să câştigăm mai bine, vrem să avem o casă mai mare sau mai frumoasă. Vrem toate acestea şi multe altele şi, credem că ştim ACUM momentul în care viaţa nostră a luat o turnură proastă. Apoi găsim un ţap ispăşitor, pentru că suntem încă în faza de negare, fie că este o persoană sau circumstanţele nefericite care au condus la……

Pentru că, deşi afirmăm că suntem oameni care ştiu ce vor, neinfluenţabili, nu putem accepta că viaţa pe care o trăim este în proporţie de 90% opera noastră (creditez soarta, karma, destinul cu restul de 10 procente). Şi ne punem pe treabă, ne părăsim partenerul actual, ne căutăm altă slujbă, ne apucăm de învăţat lucruri noi, ne propunem eventual să facem (încă) o facultate, ne propunem ca începând chiar de mâine să ducem o viaţă mai sănătoasă, etc. Apoi, extenuaţi, ne odihnim puţin mulţumindu-ne cu acelaşi job, având aceleaşi obiceiuri nesănătoase ca până acum, eventual ne întoarcem la fostul, pentru că relaţia, veche fiind, avea confortul ei.

Uneori, când avem nervii mai relaxaţi, realizăm că ar trebui să o luam bătrâneşte, să facem o listă cu priorităţi, să vedem ce anume se leagă de altă problemă, să începem cu ceva, dar să începem odată, şi să perseverăm. Şi atunci acel alter ego al nostru începe să ne împuie capul cu texte de genul „ O, dar toate sunt importante, toate sunt legate indubitabil, dacă vrei să fii mândru de tine trebuie să renunţi la toate lucrurile care nu-ţi plac ACUM, să faci toate schimbările ACUM, să te faci iubit, respectat ACUM, pentru că meriţi!!” Şi iată cum, depresia e gata, viaţa ţi se pare de tot rahatul şi iroseşti, iar, tone de energie plângându-ţi de milă.

Înţelepciunea creştină spune: Toate îşi au vremea lor, şi fiecare lucru de sub ceruri îşi are ceasul lui.(Ecleziastul 3.1)
Înţelepciunea chineză spune: Chiar şi un drum de o mie de li începe tot cu un pas.

Când vom învăţa să ne evaluăm eficient nevoile, când vom reuşi să corelăm în mod realist dorinţa cu putirinţa, deciziile corecte se vor coace în interiorul nostru. Atunci vom purcede la îndeplinirea lor conştienţi că vrem, ştim, putem, iar rezultatele nu vor întârzia să apară.

Advertisements