Locuiesc în mine,
Ca într-un cub albastru,
Cu muchii rigide,
Şi feţe flexibile, permisive.
Pe afară trec oameni,
Ocolindu-mă,
Copii îmi fac semne, uneori,
Râd, gesticulează….
Căţeii îşi apropie nasul umed,
Adulmecând,
Apoi pleacă, dând din coadă,
La treburile lor câineşti.
Soarele se răsfrânge,
Ploaia se prelinge în
Degete ude, timide, cercetând
Ca degetele orbilor.
E pace uneori în cubul meu,
Iar uneori e noapte şi e frig.
Atunci visez.
Mă aflu într-o sferă,
Perfect de transparentă
Aproape efemeră.

Advertisements