Mixul de credințe

Pentru că a început sezonul furtunilor de vară și e rău de trăznet vă împărtășesc o soluție preventivă pe care am auzit-o dimineață în 311: să nu pleci de acasă fără un bob de tămâie, un bob de piper, un grăunte de usturoi și puțină sare – le pui în celofan și le legi în colțul batistei.

Combinația de ingredinte magice m-a cucerit:

• Tămâia – moștenire a politeismelor care aducea sacrificii prin ardere, fumul parfumat rezultat duce la ceruri devoțiunea noastră, este reprezentarea Sfântului Duh și alungă toții dracii;
• Sarea este numită în popor ”Mama lui Dumnezeu”, adăugată în pâine are rolul de catalizator al valențelor sacre ale acesteia;
• Usturoiul e anti-vampiric prin excelentă – prin extensie, alungă spiritele rele;
• Piperul m-a nedumerit un pic, deși m-a și bucurat – a hint of a spice – dar nu îi vedeam locul în schemă până ce nu am privit mai atent – trebuiau să fie 3 bobi de ceva, 3 e un număr magic consacrat.

Cum a ajuns însă biciul de foc cu care dă Sf. Gheorghe după draci să fie asimilat unei forțe malefice ce necesită utilizarea armamentul apotropaic greu, nu prea înțeleg.

451 Fahrenheit

Trupe de menținere a păcii – o sintagmă prețioasă pentru nu-știți-voi-cum-vă-e-bine-așa-că-ne-mutăm-noi-acolo-să-vă-arătăm – un fel de dragoste cu de-a sila. Soldați din trupele de menținere a păcii afgane – americani, europeni – încartiruiți în baze militare constituite mai mult sau mai puțin adhoc. De exemplu într-o pușcărie. Curățenie de primăvară în stil occidental – arderea gunoaielor. Se întâmplă să fie și cărți, câteva exemplare din Coran – 3, o cifră magică. Un ochi vigilent de musulman vede Cartea linsă de flăcări – Afganistanul ia foc. Diplomația intră în acțiune – declarații – a fost vorba despre o eroare, cei care se fac vinovați vor fi pedepsiți.

Cine știe cum arată un Coran? Dintre occidentalii veniți cu arme și muniții să civilizeze o lume, vorbesc. Câți știu citi scrierea alambicată și pe dos a arabilor, câți din fiecare bază militară care se ocupă cu pacea? Cei care supervizează activitățile de triere a hârtiilor știu, oare? Îi pasă cuiva?!

O eroare? Cu siguranță. John Doe care a pus Coranul pe foc n-a făcut-o voit, nici măcar în cunoștință de cauză. Că fanaticilor musulmani provocarea le-a picat numai bine e iarăși de înțeles. Un cuib de viespi și o vrăjitoare creștină care joacă tontoroiul pe el. Și pentru că nu se storcea a mai chemat o vrăjitoare – două. Ș.a.m.d.

Media pune paie pe foc. Știri legate de subiect: în primul paragraf – cel care trebuie să conțină toată informația esențială – scrie invariabil după ce soldați americani au ars câteva exemplare din Coran, la o bază Nato. Am citit și am recitit spunând cu voce tare O, doamne! crezând că a fost intenționat, apoi am mers cu lectura mai departe. Și am înțeles. Oare?! Oare e ceva putred în afacerea afgană: o provocare bine gândit, bine regizată? Aș prefera să cred că nu…..Și dacă?!

Mașini capcană, peste 40 de morți, insultarea religiei = răzbunare . De 7 zile Afganistanul arde la 451 de grade Fahrenheit.

Oratorul din RATB

Dimineaţă, în maşina 311, un tip de 30-35 de ani cu ceva alcool în sânge stătea pe un scaun – răsucit spre culoar – şi perora. Îşi luase şi două  sticle cu bere – hidratarea este importantă – una o ţinea între scaun şi coapsă, din cealaltă mai trăgea câte o duşcă când nu gesticula cu ea. Vorbea singur sau cu toată lumea, fundamentul era preponderent militar – conflicte armate, zone de război, cadavre, arme, etc. Relatarea era suprarealistă, poveşti împletite într-un melanj extraordinar de diversificat de teme şi reprezentări. Ca să vă faceţi o idee:

• Afganistan;
• Traian Băsescu şi Emil Boc (citite de la stânga spre dreapta şi de la dreapta spre stânga);
• Primul Război Mondial;
• un cioban căruia i s-au furat oile, nu a contat, el a rămas pe poziţii – bâta lui ţinea pământul;
• Reykjavik;
• Madona şi cabala;
• “egalite, fraternite”;
• Băsescu (din nou);
• “vă înghesuiţi, unde vă duceţi de vă înghesuiţi?” – la Iancului, auditoriu proaspăt
• Smolensk;
• Gerul, cutremurele din Vrancea şi Moscova – unite printr-un plan;
• Elena Lupescu;
• “chiorul e împărat în ţara orbilor” – sugerat de ochelarii aburiţi ai unei călătoare;
• anul 1949 – “era frumos în ’49″
• “mama e din Zlatna. ce e Zlatna? oraşul aurului”  – urmat de o ridicare din umeri;
• ruşii;
• trei fete frumoase, probabil gravide;
• ceva cuvinte în engleză;
• etc.

Am coborât la Armenească, el a rămas. Îmi pare rău că nu l-am înregistrat.

Moartea conștiinței. Civice

Fofeaza cu sfârlează

Afișul îl găsiți la metrou. Inițial am crezut că este vorba de o nouă emisiune marca Euforia TV. Nu este, dar n-am greșit prea tare – e doar o colecție de haine, marcă a Euphoria Design. Ce pot să remarc, în afară de poza înțepenito-profesionisto-studiată a duduițelor, este numele – Fofy. Am bănuiala că citindu-l v-ați gândit exact la ce m-am gândit și eu când am dat cu ochi de el. Sau poate nu, tinerele generații par să fi pierdut o mulțime de expresii și cuvinte uzitate acum 20 de ani. Ceea ce îmi amintește de gafe uriașe făcute în design-ul unor logouri. Admirați-le pe Bored Panda.

Mitul celor 8 pahare

De ani de zile, imperativul este: beți minim 2 L de lichide pe zi (apă în speță sau ceaiuri neîndulcite). Totul a plecat de la doctori apoi fiecare dintre noi a devenit specialist în problemă și foarte preciși cu argumentele: reducerea riscului de infecții urinare; o piele mai suplă deci ne vom rida mai târziu; efecte bune în curele de slăbire – întâi apă în stomac, apoi ce mâncare mai încape; un tranzit intestinal corect; fără dureri de cap, s.a.m.d.

Behaviorisme – partea a III-a

După anul 2000 – eterna tranziție sau ecuația bani/muncă/consum

Behaviorisme – partea a II-a

Anii ’90 – excese și dezamăgiri

Behaviorisme – partea a I-a

Din seria ”teme pentru școală” iată un eseu pentru Marketing pe numele lui oficial Comportamentul consumatorului român înainte și după revoluție. Pentru unii informativ, pentru alții rememorativ, subiectiv oricum. Astăzi prima parte: Anii ’80 – închisoarea cu vise

Melancolii

Lars von Trier a fost declarat persoană non-grata la Cannes ca urmare a declarării simpatiei sale pentru Hitler. Totul a pornit de la o întrebare privind rădăcinile sale germane, von Trier s-a declarat nazist după ce și-a exprimat regretul că nu s-a născut evreu. În atmosfera brusc tensionată s-a explicat: ”Ce pot spune? Îl înțeleg pe Hitler. A făcut cu siguranță lucruri rele, dar îl pot vedea stând singur în buncărul său, la sfârșit….. Da, simpatizez cu el, puțin.”

Retractările și scuzele ulterioare nu au mai contat. Consiliul directoral de la Cannes a considerat declarațiile sale ca fiind ”inacceptabile, intolerante și contrare idealurilor de umanitate și generozitate care prezidează existența acestui festival.”

Melancolia sa este încă în competiție dar, în cazul câștigării trofeului von Trier nu va putea să îl ridice personal.

A fost o glumă, cu siguranță, făcută însă într-un moment nepotrivit.

Mai multe pe The Guardian.