Creaţa

Deci pentru voi, frumoaselor!

La prăvălia din colț,

cu primăveri

cam de alaltăieri

(sau poate de mai mult

că nu am mai trecut)

au adus marfă nouă

colorată și plină de rouă.

M-am gândit de îndată

la o cadoriseală rafinată

pentru ale mele doamne

și pentru colegele domnișoare.

Aveau, vă zic, de toate

pentru gusturi diversificate.

Le-am admirat, pipăit, răsucit

să nu aibă feelingul ciobit,

să nu aibă fericirea spartă

ori lumina solară crăpată

și tot nu m-am putut hotărâ

(primăvara nu poți spune NU)

așa că am luat mai multe

să vi le împărțiți după vrute.

Primăvara cuminte

de care să-ți aduci aminte

e vernil, are ghiocei

și un vag miros de tei.

Primăvara năbădăioasă

te scoate din casă

te pune pe drum

și miroase a fum.

Primăvara emotivă

are gust de aguridă

dar e roz și delicată

cu clopoței în coadă.

Primăvara de holtei

e tivită cu brebenei

dar e liberă, vivace

doamnelor poate le-o place.

Și la urmă de tot

vă ofer cireașa de pe tort

primăvara de lux

un pachet compus

din escapade amoroase

simpatice, savuroase,

din trăiri emoționale

cu reverii iraționale

cu aromă de migdale

și mosc de la căprioare

roșie, îmbujorată

activă și parfumată.

Mâncărici de toamnă

Trebuie neapărat să vă povestesc despre o rețetă absolut genială găsită în Good Food de septembrie și adaptată un picuț. La tatăl ei, un chef al cărei nume nu-l țin minte, se dorea a fi vegetariană (lacto-vegetariană, de fapt), o brodare pe tema copturilor vest-europene numite generic plăcinte de casă – un fel de tocănițe acoperite cu un strat de aluat/foietaj/piure.

Paste energizante

Deci, veniţi acasă plictisiţi, obosiţi, fără vlagă, flămânzi. Soluţia: paste.

• Operaţiuni preliminarii: achiziţionaţi, rechiziţionaţi de e necesar, ceva vin demisec alb sau şi mai bine roze – vorbim italieneşte astă seară. Puneţi-l la rece din timp sau la foarte rece din foarte scurt timp.

• Preparaţiuni: roşii bune, coapte, româneşti (nu mă înjuraţi, do your best sau improvizaţi) cca 5 de căciulă; măsline sărate – gata cumpărate – ciopărţite felioare – cam un pumn de codană per persoană; ulei măslinos – tare soios – cam o linguriţă de fiecare guriţă; capere acidulate – cam câte 1/2  ceşcuţă pentru fiecare băbuţă (sau câte un ţoi pentru fiecare băboi); chilly (fulgi din cei uscaţi sau praf să te faci); piperuri aromate (din cele multicolorate); un praf  de sare – niciodată nu doare; oregano, busuioc (să ne tot pupăm cu foc).

• Găteală: Se pune 1/2 de pahar de vin, cu vin – deci nu tocmai plin – pentru bucătar. Pentru ajutor, să fie cu spor, merge mai multişor. Se belesc cele roşioare, se taie felioare apoi cubuleţe – fapte măreţe.

Se pune la foc o tigaie mare (mică sau pitică) după comeseni. Ulei se încinge, se pune pulpa (roşia, mândra) măslina tălâmba, capera goală luată ca din oală, piperuri, sare, iuţeli – se amestecă cu mâna cea dreaptă, stânga este cu un pahar ocupată. Sosul se leagă ca fermecat – abracadabra şi-am terminat . Între timp cucernicele paste şi-au aflat mântuirea în oala cu apă fierbinte -  faptele cele sfinte.

• Alchimia: Peste pastele năuce şi ude se toarnă sosul cel dulce (picant, iute de fapt). Se mănâncă repejor – transpirând corespunzător – paste cu sos şi vin băut din gros. Se mai respiră, se mai transpiră, se mai sterg frunţi, piepturi adânci, cefe umede toate îşi mai răsfiră din pleate. Se oftează prelung -  chinul e lung şi profund. Se continuă până la epuizare pastelor din farfurie. Ordaliei să-i supravieţuiască vinul – seninul – un pahar (de comesean) măcar, vă zic.

După ce se transpiră ca o suină (n-am vazut porc transpirat dar asta e vorba prin sat – şi de-ar fi adevărat neam de Mangaliţă m-am aflat) se face un duş – ca timp rezonabil, ca plăcere incomensurabil – se respiră adânc, se freacă un pântec nu de mult flămând, se mai bea un pahar de vin, cu vin – cu un suspin.

• Tips: Nu vă place picant, nu pot crede dar nu-i nimic important. Combinaţia paste fiebinţi, foame şi vin răcorit îşi va face magia , euforia.

Fără poze?!? Sorry, se răceau pastele!